Daca va intrebati ce s-a intammplat cu misterioasa mea vizita la ghicit ei bine ......nu s-a intamplat absolut nimic.Nu in sensul ca nu am aflat mare lucru ci in sensul ca nu am mai fost la persoana cu pricina.
In schimb prietena mea a fost sunata si ea s-a dus.Acest lucru m-a pus pe ganduri si m-a facut sa realizez ca nu prea vreau sa aflu ce se va intampla cu mine in viitor.Traiesc foarte bine in necunostinta de cauza si chiar imi place sa savurez in fiecare zi ce imi ofera viata.
Misterul ramane totusi neelucidat si curiozitatea este invinsa de ratiune de aceasta data.
Cu bucurie pentru mine si dezamagire pentru cei care voiau sa stie, inchei aceste randuri si ma gandesc la ce voi posta pe viitor.
September 18, 2009
September 5, 2009
Japonia si imperfectiunile
Am aflat nu de foarte mult timp ca japonezii apreciaza foarte mult imperfectiunile.Cu cat un lucru, indiferent de natura sa, este imperfect cu atat este mai special si mai frumos decat toate celelalte lucruri ce il inconjoara.
Stand putin si meditand asupra faptului si a ideii in sine am gasit un raspuns destul de logic la intrebarea mea: "care este motivul acestei aprecieri?".
Ei bine raspunsul e simplu perfectiunea duce la superficialitate iar imperfectiunea duce la unicitate.De aceea nici oamenii nu sunt toti la fel, fiecare are imperfectiunile lui,lucru care denota unicitatea.
Ar trebui sa urmam acest exemplu si sa nu aspiram tot timpul spre a fi perfecti dand la o parte lucrurile care conteaza cu adeavarat si care ne fac sa fim umani....imperfectiunile.
September 3, 2009
Ghici......in cafea
Mi s-a intamplat de curand ce-i drept si imi suna foarte ciudat pentru ca eu nu cred in ghicit, insa curiozitatea ma roade si am decis sa fac acest pas pentru a vedea ce imi va zice persoana respectiva.
Am decis impreuna cu o prietena sa mergem la persoana cu pricina sa vedem ce grozavie ne va iesi , vom fi bogate sau nu , vom avea parte de lucruri frumoase sau nu si tot asa....
Parerea mea este ca atat timp cat crezi ca se va intampla ceea ce ti se zice cu atat cresc sansele de a da nas in nas cu lucrul respectiv.
Pentru amuzament si ridicarea unor noi semne de intrebare este ideal sa incepi de aici , cine stie poate usile abia asteapta sa fie deschise si tu sa te realizezi pe baza a ceea ce este spus de cineva "cunoscator".
In rest astept evenimentul si am sa revin cu impresiile care mi le-a lasat acest lucru intrigant ...Ghicitul.
Am decis impreuna cu o prietena sa mergem la persoana cu pricina sa vedem ce grozavie ne va iesi , vom fi bogate sau nu , vom avea parte de lucruri frumoase sau nu si tot asa....
Parerea mea este ca atat timp cat crezi ca se va intampla ceea ce ti se zice cu atat cresc sansele de a da nas in nas cu lucrul respectiv.
Pentru amuzament si ridicarea unor noi semne de intrebare este ideal sa incepi de aici , cine stie poate usile abia asteapta sa fie deschise si tu sa te realizezi pe baza a ceea ce este spus de cineva "cunoscator".
In rest astept evenimentul si am sa revin cu impresiile care mi le-a lasat acest lucru intrigant ...Ghicitul.
Zi si noapte in Bucuresti
Am fost de curand in Bucuresti , nu pentru prima oara ce-i drept,insa de fiecare data sunt la fel de uimita ca si cum as fi in alt loc, necunoscut si plin de surprize.
Am ramas cu un gust amar dupa aceasta a doua calatorie in capitala Romaniei si nu putine sunt motivele din cauza carora ma simt asa.In primul rand am constat cu uimire ca aici "bunul simt" este cam necunoscut celor din acest oras. Nu de putine ori am fost imbrancita fie in statiile de metrou fie pe strada si nu am auzit nici macar o singura data un simplu "pardon" sau "scuze", din contra a trebuit sa atentionez pe cineva uitandu-ma insistent dupa acea persoana.Nu le pasa .....
Nu m-am sfiit sa vorbesc moldoveneasca chiar daca am atras priviri si am dat apa la moara pentru comentarii rautacioase ..consider ca atat timp cat vorbesc corect nu am motiv sa ma strofoc sa adopt un accent care nu imi place si ma irita persoanele care au ceva de comentat.....
Sincer Bucurestiul este pentru mine un oras deprimant , mult prea aglomerat pentru felul meu de viata si toate evenimentele au o viteza de desfasurare mult prea mare pentru viteza cu care fac eu lucrurile.
Am avut ocazia sa vizitez Muzeul Satului de aceasta data, care mi-a domolit pornirea impotriva stresului provocat de viata alerta din oras, este un loc placut si relaxant in care uiti de trecerea timpului si de probleme zilnice.
Trecand la un alt aspect legat de oras: preturile sunt destul de mari in sensul ca la restaurant sau terasa trebuie sa bagi mana adanc in buzunar ca sa platesti consumatia plus ca trebuie sa ai destui ca sa cumperi ce iti doreste inima.
Mersul cu metroul este o adevarata aventura , cel putin eu m-am simtit ca in filmele de actiune, ca sa nu mai adaug curentul din statii care ma determinat sa imi cumpar medicamente dupa prima zi de sedere.
Bucurestiul e Bucuresti cu bune si cu rele, un oras rece , monoton cu persoane prea obosite de ritmul lui alert care nu fac fata stresului si care sunt stersi ca niste umbre, fara chef de viata a caror rol este de a evidentia amprentele lasate de un oras imens pe oamenii care se lupta sa supravietuiasca.
Am ramas cu un gust amar dupa aceasta a doua calatorie in capitala Romaniei si nu putine sunt motivele din cauza carora ma simt asa.In primul rand am constat cu uimire ca aici "bunul simt" este cam necunoscut celor din acest oras. Nu de putine ori am fost imbrancita fie in statiile de metrou fie pe strada si nu am auzit nici macar o singura data un simplu "pardon" sau "scuze", din contra a trebuit sa atentionez pe cineva uitandu-ma insistent dupa acea persoana.Nu le pasa .....
Nu m-am sfiit sa vorbesc moldoveneasca chiar daca am atras priviri si am dat apa la moara pentru comentarii rautacioase ..consider ca atat timp cat vorbesc corect nu am motiv sa ma strofoc sa adopt un accent care nu imi place si ma irita persoanele care au ceva de comentat.....
Sincer Bucurestiul este pentru mine un oras deprimant , mult prea aglomerat pentru felul meu de viata si toate evenimentele au o viteza de desfasurare mult prea mare pentru viteza cu care fac eu lucrurile.
Am avut ocazia sa vizitez Muzeul Satului de aceasta data, care mi-a domolit pornirea impotriva stresului provocat de viata alerta din oras, este un loc placut si relaxant in care uiti de trecerea timpului si de probleme zilnice.
Trecand la un alt aspect legat de oras: preturile sunt destul de mari in sensul ca la restaurant sau terasa trebuie sa bagi mana adanc in buzunar ca sa platesti consumatia plus ca trebuie sa ai destui ca sa cumperi ce iti doreste inima.
Mersul cu metroul este o adevarata aventura , cel putin eu m-am simtit ca in filmele de actiune, ca sa nu mai adaug curentul din statii care ma determinat sa imi cumpar medicamente dupa prima zi de sedere.
Bucurestiul e Bucuresti cu bune si cu rele, un oras rece , monoton cu persoane prea obosite de ritmul lui alert care nu fac fata stresului si care sunt stersi ca niste umbre, fara chef de viata a caror rol este de a evidentia amprentele lasate de un oras imens pe oamenii care se lupta sa supravietuiasca.
Subscribe to:
Posts (Atom)