Toleranta sau discrimiare ?

Un subiect controversat in ziua de azi il constituie homosexualitatea.

Un subiect tabu pentru unii un prilej de dispret pentru altii.Incerc sa gasesc explicatii logice in spatele comportamentelor fata de cei cu inclinatii care nu coincid cu conduita sociala si nu reusesc sa inteleg de unde vine acest dispret."Daca nu esti ca noi nu ai ce cauta unde suntem si noi".Cotele stupiditatii sunt alarmante.Oare ar strica putina toleranta?.Privind inapoi in timp imi aduc aminte ca pe vremea comunista a fi homosexual(gay)era considerat a fi bolmav mintal si homosexualitatea era o crima pedepsita cu inchisoarea.Wow sa fii inchis pentru ca esti altfel, asta e ceva nou trebuie sa recunosc.
Si inca dainuie acest lucru. Sa porti ochelari de cal toata viata este foarte placut pentru cei care fac glume proaste si se iau de cei care sunt cum sunt.
Multi zic ca nu este normal si arata cu degetul si ca d-zeu nu asa lasat, insa trebuie sa ne dam seama ca nu noi suntem d-zeu si nu noi judecam actiunile celor din jur indiferent de natura lor.Pentru cei incuiati la minte relatia intre doi barbati se reduce la sex anal si Sida.Dati-mi voie sa zic fara a jigni pe nimeni ca imi este mila de voi cei care ganditi asa si ca sunteti atat de incuiati incat nu puteti sa acceptati ca mai poate fi ceva si inafara de sex intr-o relatie indiferent de natura ei.Sa ai creierul spalat si imbibat cu stereotipuri si judecati gresite si sa tinzi ca ca asa este normal.Cum anume este normal ?Cine stabilieste ce si cum este normal?
Sunt multe de zis si de discutat pe acest subiect, multe arii neacoperite, insa nu strica sa mai accepti si altceva infara de ceea cu ce ai fost invtat.Multa lume imi zice ca m-am nascut intr-o epoca mult prea inapoiata pentru mintea pe care o am.O fi adevarat ? Probabil, uneori si eu simt asta si continui sa lupt pentru ce cred ca nu este gresit.Puteti intelege ce vreti nu ma astept sa fiti de acord cu mine si nici nu incerc sa fac asta.
Puteti incerca macar sa intelegeti inainte de a judeca si de a exclude.

Alegerile....ce gluma buna ...completare la Am obtinut ce meritam!

Citind curioasa pe blogul colegului meu Dragos am vazut cateva ganduri asternute de el si impresia amara cu care a ramas in urma alegerilor prezidentiale si m-am gandit sa ii raspund prin acest post.

Da ai dreptate pacat ca noi tinerii suntem considerati incapabili de a sti ce e bine si pentru noi...si lumea voteaza cu ochii inchisi pe buletinul de vot ..viata in romania e grea , romania se duce de rapa insa multi sunt cei care o imping de la spate sa cada, printre care cei mai vinovati suntem noi ca punem botu la toate porcariile manipulate de mass media si de oameni care-si urmaresc propriul interes si propria stare de bine in loc sa duca urechea si sa intinda o mana de ajutor oamenilor de rand care se hranesc cu promisiuni de doi bani si cu speranta ca poate poate va fi mai bine.Insa nu vad ca si ei sunt cei care isi alimenteaza aceasta stare de inconstineta si coma mentala neputand vedea dincolo de aparentele binevoitoare.
Este trist si ingrijorator da' vorba accea "ne-am facut-o cu mana noastra". sa ne ajunga si sa ne saturam ca am dat cu capul in gard de atatea ori si tot nu l-am vazut ...asa ne trebuie am primit ce meritam!

Mai bine nu .....

De ce zic asta pentru ca in ultima verme am avut parte de surprize si unele nu chiar placute.Mergand pe principiul ca o belea nu vine nicodata singura cam asa s-au desfasurat lucrurile cu o 2 zile in urma.Una dupa alta neplacerile vietii si socurile cu care a trebuit sa ma confrunt au cam umplut paharul inlocuind de aceasta data optimismul covarsitor cu o dezamagire crunta.Rapiditatea desfasurari evenimentelor ..un fleac...pe perioada intregii zile, nu asa periodic.Incepand dimineata devereme si sfarsind seara tarziu am realizat ca se pot intampla lucrurile care sa te debusoleze,sa te faca sa dai inapoi cativa pasi buni pentru a te mentine pe linia de plutire.Partea trista este ca era o zi speciala pentru mine de care nu a putut sa ma bucur nici macar o secunda fiind tot timpul cu gandul la alte nedreptati.
As fi preferat sa ma duc sa stau toata ziua la servici cu nasul in calculator decat sa trec prin toate cele intamplate.
Ma simt depasita de situatia si dezamagita de evenimente si persoane.Poate va trece , insa pana atunci am sa incerc sa uit.
In final stau si ma gandesc la ce as putea face si imi vine sa zic ...mai bine nu ..
mai bine nu promite si sa nu faci
mai bine taci decat sa zici prostii
mai bine gandeste de 2 ori inainte de deschide gura
mai bine pune-te in pielea celuillat decat sa dai un verdict
mai bine evita decat sa repari.......
Mai bine nu .....

“Vreau să mă scald în iubire”

Volumul de poezie “Vreau să mă scald în iubire” a fost lansat pe data de 29 octombrie la Galeriile Anticariat “Dumitru I. Grumăzescu”.Sper ca poeziile scrise de mine(Dragos-Andrei Preutescu) si Georgiana să fie pe gustul cititorilor.

Sursa: www.asociatiavista.ro

Acesta este rodul unei munci indelungate ,sacrificii si pasiune pentru ceea ce faci.Tind sa il felicit pe Dragos pe aceasta cale pentru ca stie ca a face ceea ce iti place si a reusi in acelasi timp iti ofera o satisfactie mult mai mare si te indeamna sa mai urci o treapta spre a-ti atinge idealurile.Felicitari.

De ce nu aspiram???

O intrebare care doare ? poate.Cel putin in ziua de azi si mai ales in Romania acest cuvant cunoscut de putini si pus in practica si de mai putin ar putea sa fie salvarea noastra.
De ce nu aspiram la mai mult decat avem ?..simplu.Pentru ca nu am fost invatati sa vrem mai mult decat avem.Ni s-a umplut creierul de limite si bariere invizibile practic indestructibile care ne impiedica sa facem cu adevarat ce am vrea.
Ideea de baza cu care suntem crescuti este cam asa :Invata-Gaseste un loc de munca-O casa-copii si traieste de pe o zi pe alta fara sa iti doresti altceva.Cel putin in Romania a avea casa si familie este ceea ce defineste fie o femeie fie un barbat.Ideile nonconformiste si idelurile scoase la bataie pentru a fi calcate in picioare de altii sunt tinute in frau de multi dintre noi de teama sau de faptul ca am fost obisnuiti cu ideea ca suntem incompetenti si incapabili de a avea un viitor mai bun si de a reusi.
Mereu pe picior de inferioritate am uitat probabil ca avem si noi mandrie si valori cu care sa ne afirmam, calitati ce trebuie sa le facem cunoscute si ca avem putere de schimbare.
Cei care indraznesc sa faca ceva diferit,inedit si revoltator pentru cei invavati pe sistemul bani, munca , acasa - sunt priviti ca niste ciudatenii ale naturii si mereu subiect de batjocora sau comentarii de cea mai joasa speta.
De cate ori nu ati fost facuti nebuni sau nu ati atras priviri care mai de care..Stiu foarte bine cum este si de aceea tind sa ii felicit pe cei care nu au in cap numai idei preconcepute care sunt diferiti si le place asta si care simt ca pot face mai mult decat se presupune.Felicitari.

Poezia.....cantecul sufletului

Speranta


Palpanda-i privire gata sa se stinga,
Ar vrea dintro data cerul sa-l atinga.
Sa simta uitarea ca pe o alinare,
Sa cuprinda totul cu o rasuflare.
Incercand zadarnic sa nu mai viseze,
Sa nu-si lase sufletul sa se intristeze.
Dureros de dulce-I ultima suflare,
Dureros al ei zambet ca un strop de soare.
Ochii plini de lacrimi incearca sa nu planga,
Sa isi verse lacrimile pe fata ei plapanda.
Sufletul pustiu resimte adierea,
Din suflarea-I dulce se simte durerea.
Privirea incepe sa ii rataceasca,
Gandurile pe rand incep sa se striveasca.
Intorcandu-si ochii sa-I priveasca chipul,
Incearcand amarnic sa invinga timpul.
Cuprinzand-o teama de o despartire,
Incercand s-atinga dulcea nemurire.
Ii cuprinde chipul in ale ei maini blande,
Aplecandu-se incet ca sa il sarute.
Insa el dispare ,lasand-o in urma,
Privind cu durere cum viata i se curma.
Cuprinzand-o ura de al ei sfarsit,
Isi priveste sufletul care a murit.




Umbre luminate


Furisandu-te sub umbre, cautand pe-ascuns,
Gandurile sumbre , care te-au rapus.
Intorcand privirea spre un rasarit ,
Intreband adesea de ce esti ranit.

Lacrimile-ti tandre siroind din soare,
Sufletul tangibil sta sa se destrame.
Privirea ta stinsa cauta apusul,
Inima zdrobita isi reneaga plansul.


Intrebandu-te adesea ce e nemurirea,
Ai uitat sa intrebi, ce e fericirea.
Intr-un vis de o clipa,fara inceput,
Iti uiti amintirile care te-au distrus.

In durerea calma cauti alinarea ,
Intro vraja veche iti invoci iertarea.
Sub tacerea noptii ratacesti uitand,
Ca speranta trista te vede plangand.

Ca un suflet amagit alergand prin noapte,
Soaptele pe rand se destrama toate.
Intr-un gand stravechi iti aduni uitarea,
Incepi sa confunzi teama cu visarea.

Durerea dispare ca o alinare,
Vraja cea straveche iti aduce uitare.
Pasind agale prin propria visare,
Pamantul de sub talpi se pierde sub soare.




For the shadows

Walking alone on the street,
My shadow stays upon me
Watches where I’m going....
It’s the only one that hasn't left me

All alone in this old path.
This is where I met you..
Looking scared because I was..
To afraid to love you

Looking through a single eye...
I can see the pain...
Slowly tearing you apart...
Because you’re far away

Gentle look a gentle face,
That’s all that I have left...
All those other things I had...
Were they always kept?

Look above into the sun...
Hoping you can see me...
Looking down into your dreams...
You’re too far to reach me

Into light or into dark...
I will be the same...
Waiting for you to arrive..
To be with me again.

This is where you always kept...
All my dreams and hopes....
In your eyes that are so deep...
That were never close.

Blue inside and blue outside...
Softer than the light..
Tormenting my thoughts in vain
And destroy the night

Turn again your gentle look,
To a closer soul...
Reach my eyes before I go,
And leave you all alone


Silkeyes-Creatie proprie

Cum rezolvam problemele:Fugim sau infruntam?

Cine isi rezolva confictele prin infruntare ?... mana sus. Din pacate nu multe maini se ridica in urma acestei intrebari.Nu-i asa ca e mai simplu sa fugi de probleme sa te faci ca nu exista si sa inchizi toate usile ?Raspunsul este avident "da".
De ce sa infrunti o problema, o temere cand e mult mai simplu sa te faci ca nu o vezi desi ea persista si te macina psihic? Ei bine ca sa te protejezi ar zice unii.Oare asa este si in realitate.O problema identificata se zice ca e pe jumatate rezolvata, un conflict care stii ca exista este pe jumatate solutionat.Nu e mai usor sa confrunti problema sau conflictul pentru a-l/o solutiona definitiv, la urma urmei mai este jumatate de drum.
Din pacate nu toti vad lucrurile astfel si este trist de aceasta data ca nu stim sa ne rezolvam problemele decat prin fuga.Imi cer scuze a fugi nu inseamna a solutiona ceva si doar a amana un fapt care intr-o zi te va acapara si te va face sa pierzi mai mult decat ai castigat.

Tema de gandire : Voi cum va rezolvati problemele?

Falsii prieteni....impresie sau cruntul adevar?

De ce spun spun asta? Ei bine din cunostinta de cauza de aceasta data.Cum sa ai prieteni si sa fie doar impresia ta ca iti sunt prieteni ? e usor ...asteapta pana esti mintit si atunci te izbesti brusc de un zid invizibil care te anunta ca ai parte de suprize neasteptate.Zic asta pentru ca mi s-a intamplat si nu din partea cuiva la care ma asteptam, dar na vin toate peste tine cand ti-e lumea mai draga sau nu.
Cu toata vigilenta si selectia crunta a persoanelor pe care le-as suna noaptea in caz de ceva ma uit in agenda telefonica sau pe messenger si imi dau seama ca nu trec de degetele de la o singura mana si nici macar nu le termin...pe scurt am 3 persoane mari si late care mi-ar sari in ajutor iar restul ,fara a jigni pe nimeni ,sunt doar prieteni de companie dar care s-ar da la o parte imediat daca nu au ceva de castigat de pe urma relatiei de prietenie.
Este cruntul adevar din nefericire, insa de fiecare data ma gasesc investind in aceste impresii si sperand sa fiu tratata cu acelasi respect si afectiune pe care le ofer.
Cu parere de rau si cu precautia dusa la extreme sper sa nu cad in aceeasi capcana menita sa-mi debusoleze ratiunea prin sentimente si sa comit aceleasi greseli ca acum.

Morala: deschide ochii si observa s-ar putea sa ai parte de surprize.

Despre falsa impresie......geisha

Urmaresc de mult timp parerile oamenilor fata de gehise.Cel mai des termenul este asociat cu prostituata sau dama de companie.Ei bine este o falsa impresie, iar dama de companie nu este in sensul sexual al cuvantului ci in sensul real adica o femeie care tine companie barbatilor la banchete si diferite festivitati.
Inzestrata cu o cultura coplesitoare despre tot ceea ce inseamna Japonia , arta , ceremonii,aceasta femeie este o adevarata profesionista.O femeie culta si educata care este instruita in arta de a face conversatie dar si de a socializa.
Printre atributiile pe care le are se numara cantatul la instrumente traditionale precum shamisen si dansuri traditionale japoneze.
Aceste lucruri nu sunt invatate peste noapte,acestor femei luandu-le ani intregi de a se perfectiona si de a aduna cat mai multe informatii.De asemenea ele trec prin anumite stadii in care poarta numele de maiko ca mai tarziu sa devina gheise.

Deci cand auziti termenul de gheisa sunteti sfatuiti sa va ganditi de doua ori inainte sa trageti concluzii pripite sau sa etichetati.

Ganduri spuse la suferinta....animalul de casa un simplu animal sau un prieten extraordinar.

Am aflat de curand ca unei colege de "site" animalutul i-a trecut peste podul curcubeu cum ii zicem noi spre o viata mai buna.I-am transmis cateva ganduri si m-am gandit sa le imparatesc si aici.Nici macar nu o cunosc pe ea insa am si eu animalut la fel.
"
Le iubim, avem grija de ele si ne asteptam sa traiasca cat traim si noi.Din pacate pentru noi si pentru ei nu este asa.Ne amagim cu speranta ca le vom avea cat mai mult langa noi iar suferinta dupa ce le pierdem este mai mult decat enorma.Sincer imi dau lacrimile si incerc sa nu ma gandesc si eu in momentul de fata ce se va intampla cand o sa fiu si eu cea care va trece prin aceste momente.Atasamentul fata de ele este extraordinar, indiferentd e perioada de timp suntem la fel de afectati sau poate chiar mai mult decat ar trebui.Ducem acest animalut la nivelul de prieten care este acolo sa ne asculte chiar daca nu intelege si care ne imbarbateaza in momentele grele cum stie mai bine.Este ca un copil care se bucura de ce i se ofera si care incearca sa arate recunostinta asa cum stie el.Merita iubire si merita sa plangi pentru el.In speranta ca e intr-un loc mai bun si ca ar trebui sa ne impacam cu gandul acesta, trebuie sa ramai cu amintiri frumoase.Plang si eu alaturi de tine pacat ca nu te pot consola altfel."

Morala: un animal face cat 100 de prieteni pacat ca nu ne putem intelege in aceeasi limba.

Situatii....in care mintim?

Sunt sigura ca multi spun minciunele fie cu intentie fie de a proteja pe cineva.Motivele sunt nenumarate si circumstantele in care ne aflam ne imping la gesturi "disperate".Cat de grav este sa minti? o intrebare cat se poate de bine pusa.Depinde de situatie, de moment.Daca nu vrei sa superi pe cineva sau sa pari indiferent strecori o minciunica,daca nu vrei sa mergi undeva mai bine zici ca iti este rau sau ca esti ocupat decat sa superi pe cel care te-a invitat.
Se zice ca minciuna are picioare scurte si adevarul umbla cu capul spart.Daca stam si ne gandim se aplica aceasta regula mai mereu.Se pare ca diplomatia nu consta in a spune numai adevarul, unele lucruri nu trebuie stiute sau aflate spre binele fizic si psihic al celuilalt.
Nu incurajez minciuna, insa din cand in cand spre binele celorlalti o minciuna nevinovata face cat 1000 de adevaruri.Eu personal urasc sa mint, insa ma gasesc in situatii in care nu am alta scapare si atunci mint intr-un mod discret si care sa fie atat in avantajul meu cat si a celuilalt.

Morala:Totul are o limita ....tu unde te afli ?

Ghici......in cafea 2

Daca va intrebati ce s-a intammplat cu misterioasa mea vizita la ghicit ei bine ......nu s-a intamplat absolut nimic.Nu in sensul ca nu am aflat mare lucru ci in sensul ca nu am mai fost la persoana cu pricina.
In schimb prietena mea a fost sunata si ea s-a dus.Acest lucru m-a pus pe ganduri si m-a facut sa realizez ca nu prea vreau sa aflu ce se va intampla cu mine in viitor.Traiesc foarte bine in necunostinta de cauza si chiar imi place sa savurez in fiecare zi ce imi ofera viata.
Misterul ramane totusi neelucidat si curiozitatea este invinsa de ratiune de aceasta data.
Cu bucurie pentru mine si dezamagire pentru cei care voiau sa stie, inchei aceste randuri si ma gandesc la ce voi posta pe viitor.

Japonia si imperfectiunile

Am aflat nu de foarte mult timp ca japonezii apreciaza foarte mult imperfectiunile.Cu cat un lucru, indiferent de natura sa, este imperfect cu atat este mai special si mai frumos decat toate celelalte lucruri ce il inconjoara.
Stand putin si meditand asupra faptului si a ideii in sine am gasit un raspuns destul de logic la intrebarea mea: "care este motivul acestei aprecieri?".
Ei bine raspunsul e simplu perfectiunea duce la superficialitate iar imperfectiunea duce la unicitate.De aceea nici oamenii nu sunt toti la fel, fiecare are imperfectiunile lui,lucru care denota unicitatea.
Ar trebui sa urmam acest exemplu si sa nu aspiram tot timpul spre a fi perfecti dand la o parte lucrurile care conteaza cu adeavarat si care ne fac sa fim umani....imperfectiunile.

Frumusete japoneza

Poftiti ...la ceai

Relaxare si sanatate intr-un singur loc ....o cana cu ceai.

Ghici......in cafea

Mi s-a intamplat de curand ce-i drept si imi suna foarte ciudat pentru ca eu nu cred in ghicit, insa curiozitatea ma roade si am decis sa fac acest pas pentru a vedea ce imi va zice persoana respectiva.
Am decis impreuna cu o prietena sa mergem la persoana cu pricina sa vedem ce grozavie ne va iesi , vom fi bogate sau nu , vom avea parte de lucruri frumoase sau nu si tot asa....
Parerea mea este ca atat timp cat crezi ca se va intampla ceea ce ti se zice cu atat cresc sansele de a da nas in nas cu lucrul respectiv.
Pentru amuzament si ridicarea unor noi semne de intrebare este ideal sa incepi de aici , cine stie poate usile abia asteapta sa fie deschise si tu sa te realizezi pe baza a ceea ce este spus de cineva "cunoscator".
In rest astept evenimentul si am sa revin cu impresiile care mi le-a lasat acest lucru intrigant ...Ghicitul.

Zi si noapte in Bucuresti

Am fost de curand in Bucuresti , nu pentru prima oara ce-i drept,insa de fiecare data sunt la fel de uimita ca si cum as fi in alt loc, necunoscut si plin de surprize.
Am ramas cu un gust amar dupa aceasta a doua calatorie in capitala Romaniei si nu putine sunt motivele din cauza carora ma simt asa.In primul rand am constat cu uimire ca aici "bunul simt" este cam necunoscut celor din acest oras. Nu de putine ori am fost imbrancita fie in statiile de metrou fie pe strada si nu am auzit nici macar o singura data un simplu "pardon" sau "scuze", din contra a trebuit sa atentionez pe cineva uitandu-ma insistent dupa acea persoana.Nu le pasa .....
Nu m-am sfiit sa vorbesc moldoveneasca chiar daca am atras priviri si am dat apa la moara pentru comentarii rautacioase ..consider ca atat timp cat vorbesc corect nu am motiv sa ma strofoc sa adopt un accent care nu imi place si ma irita persoanele care au ceva de comentat.....
Sincer Bucurestiul este pentru mine un oras deprimant , mult prea aglomerat pentru felul meu de viata si toate evenimentele au o viteza de desfasurare mult prea mare pentru viteza cu care fac eu lucrurile.
Am avut ocazia sa vizitez Muzeul Satului de aceasta data, care mi-a domolit pornirea impotriva stresului provocat de viata alerta din oras, este un loc placut si relaxant in care uiti de trecerea timpului si de probleme zilnice.
Trecand la un alt aspect legat de oras: preturile sunt destul de mari in sensul ca la restaurant sau terasa trebuie sa bagi mana adanc in buzunar ca sa platesti consumatia plus ca trebuie sa ai destui ca sa cumperi ce iti doreste inima.
Mersul cu metroul este o adevarata aventura , cel putin eu m-am simtit ca in filmele de actiune, ca sa nu mai adaug curentul din statii care ma determinat sa imi cumpar medicamente dupa prima zi de sedere.

Bucurestiul e Bucuresti cu bune si cu rele, un oras rece , monoton cu persoane prea obosite de ritmul lui alert care nu fac fata stresului si care sunt stersi ca niste umbre, fara chef de viata a caror rol este de a evidentia amprentele lasate de un oras imens pe oamenii care se lupta sa supravietuiasca.