Am aflat de curand ca unei colege de "site" animalutul i-a trecut peste podul curcubeu cum ii zicem noi spre o viata mai buna.I-am transmis cateva ganduri si m-am gandit sa le imparatesc si aici.Nici macar nu o cunosc pe ea insa am si eu animalut la fel.
"
Le iubim, avem grija de ele si ne asteptam sa traiasca cat traim si noi.Din pacate pentru noi si pentru ei nu este asa.Ne amagim cu speranta ca le vom avea cat mai mult langa noi iar suferinta dupa ce le pierdem este mai mult decat enorma.Sincer imi dau lacrimile si incerc sa nu ma gandesc si eu in momentul de fata ce se va intampla cand o sa fiu si eu cea care va trece prin aceste momente.Atasamentul fata de ele este extraordinar, indiferentd e perioada de timp suntem la fel de afectati sau poate chiar mai mult decat ar trebui.Ducem acest animalut la nivelul de prieten care este acolo sa ne asculte chiar daca nu intelege si care ne imbarbateaza in momentele grele cum stie mai bine.Este ca un copil care se bucura de ce i se ofera si care incearca sa arate recunostinta asa cum stie el.Merita iubire si merita sa plangi pentru el.In speranta ca e intr-un loc mai bun si ca ar trebui sa ne impacam cu gandul acesta, trebuie sa ramai cu amintiri frumoase.Plang si eu alaturi de tine pacat ca nu te pot consola altfel."
Morala: un animal face cat 100 de prieteni pacat ca nu ne putem intelege in aceeasi limba.
No comments:
Post a Comment